Te recunosc dintr-o mie, asa cum te prezinti: fara scupule, fara rusine,
fara respect, fara intelegere si fara Dumnezeu. Sa nu iti inchipui ca te-ai
cocotat pe scaunul tau ca o incununare a valorilor morale de care ai
facut dovada! Trebuie sa iti atraga cineva atentia, pana la urma, ca ai
fost numit tocmai pentru „calitatile� pe care ti le-am insirat mai-nainte.
Desi impresia ta despre tine este cat se poate de buna, deschide-ti
ochii si priveste in jur la grimasele de pe chipul celor care au de-a face
cu tine. Ar fi interesant sa stii care este impresia lor si vei constata ca este
total opusa de cea pe care ti-ai construit-o in imensitatea ego-ului tau.
Tinzi sa ramai neclintit datorita lingailor din preajma ta, care iti dau
nas din interes. Ai prins curaj in urma ploconelilor cu care esti inconjurat
si te simti de neinlocuit? Toate aceste laturi in care te scalzi, nu iti dau
dreptul sa calci in
picioare demnitati,
valori, principii si
cutume. Ai impresia
ca fiecare are un
pret si oricine cedeaza
la santaj?
Unii nu vor sa o
faca chiar si numai
datorita faptului
ca, oricat de bine
ascuns ai fi in spatele unei masti, iti cunosc adevarata fata si cat
valorezi. Pe de alta parte, poate nici nu ai bagat de seama ca limbajul
pe care il folosesti nu se potriveste cu scaunul de care esti lipit. Cu
expresiile si gramatica pe care o folosesti in textele tale, ai fi cazut la
BAC cu brio. Momentele in care te razbuni pe cei cu scaune mai mici,
in speranta de a face dovada hotararii si capacitatii tale de a administra
eficient toate problemele, sunt cele care fac dovada „paralelismlui�
tau cu lumea scaunului de care te-ai lipit.
Pot sa ma uit in ochii tai si sa constat cum „plonjezi� fara parasuta in
discutii pe care nu le poti stapani pana la capat, cu convingerea ca
esti „cel mai cel� in orice domeniu si fara sa accepti alte sugestii,
pentru simplul fapt ca tu le stii pe toate, chiar daca lungul si anevoiosul
drum al desavarsirii personale, culturale si profesionale, pare ca a fost
inaccesibil pentru tine.
Intrebarea fireasca ce deriva din toate aceste constatari este
evidenta: Ce ai fi tu, omule, fara scaunul de care te-ai lipit?