Eram prin clasa intai sau a doua primara si prin sat
vedeam adesea domni straini, care vizitau pe sefii
partidelor politice: literali si taranisti, si tineau sedinte
cu satenii.
Langa curtea scolii era o movila. Elevii din clasele
mai mari, grupati pe partide, ocupau in pauze varful
movilei. Adversarii se duceau sa elibereze movila,
tragandu-i de pe varful ei. Luptele incetau cand
clopotelul suna de intrare.
Astazi, partidele romanesti nu inceteaza sa se
blameze unele pe altele si fac pliante cu dusmanii,
care profita din plin de nechibzuinta lor, in loc sa
formeze un front unit pentru prosperitatea tarii si
pentru promovarea interesului national.
Maghiarii, organizati in partidulete, nu se blameaza
unii pe altii, dimpotriva, se arata uniti atunci cand
e vorba de destabilizarea statului roman si de
castigarea anumitor drepturi, peste ceea ce
Constitutia le garanteaza.
Parlamentarii romani, in loc sa actioneze uniti
pentru prosperitatea tarii si pentru promovarea
interesului national, se cearta adesea „pe umbra
magarului� si incearca sa promoveze interese straine.
Oare se va gasi cineva care sa-i trezeasca la
realitate? Sperante nu sunt, pentru ca partidele care
aveau asemenea programe au fost blamate si
dezorganizate, ceea ce nu stiu sa se mai fi facut
undeva, in tarile pe care le socotim civilizate si pe
care incercam sa le ridicam in slavi.
Regimul comunist, blamat peste tot, a reusit sa
mobilizeze poporul roman si sa construiasca Romania
moderna de azi.
In loc sa se desprinda concluzii si sa se valorifice
experienta castigata, stam si privim ca vulpea ce se
uita la strugurii la care nu poate sa ajunga zicandu-le
suratelor si celorlalte animale venite, ademenite de
strugurii copti, ca sunt acri si nu merita sa se
osteneasca pentru a ajunge la ei.