V-am dat de toate cate, in fala ati cerut
Va sature cea pofta, ca tarii bine-i fie,
Voi insa, ca netrebnici mereu mai mult ati vrut
Sa va-mbuibati in toate, cu sarg si-n lacomie.
Porniti din fundul lumii, barbari crescuti in hoarde,
V-ati naravit prin timpuri pe altii tot pradand,
Trecand prin foc si sange multime de noroade
Ati fost talharii lumii si spaima unui gand.
In urma voastra moartea umbrea rosita-i cale
Ce-n goluri de durere latitu-s-a mereu,
In voi avea Satana cuibar umplut cu jale
Nemernici fara mila si fara Dumnezeu.
Nomazi cu cortu-n spate, mereu in preumblare
Ati ras campii manoase in drumul vost� cotit
Mai cruzi decat barbarii, pe caii vosti� calare
Taiat-ati tot ce-n cale cu voi s-a-mpotrivit.
Mi-ati speriat o lume crezandu-va-n putere
Sa-ngenuncheati marirea ne-nvinsilor romani,
O clipa soarta lumii a stat �n-a voastra vrere
�Napoi sa mi-o aduceti cu sutele de ani.
Din vatra voastra larga, ca hotii pe-nserate,
Pe cai ocolitoare, prin vai de neumblat,
V-ati atacat vecinii, ca lasii, pe la spate,
Sa le pradati avutul cu truda adunat.
***
V-am tot iertat de una, de alta, de mai multe,
Ca este crestineste dusmanul sa ti-l ierti,
Dar voi, cruzimi de iaduri ati pus pe-a noastra frunte
Ca vita buna-n juguri sa fim, daca voi vreti.
S-a indurat Maritul de noi si inc-o data
Scapat-am de obida si-ajuns-am la liman,
Dar voi nici azi, nici maine si sigur niciodata
Cu noi nu fi-veti prieteni cinstiti, ci sarlatani.