UN OM INTRE OAMENI

Satul are cultura
si misterul sau, pe
care doar taranii
stiu sa le pastreze.
Este o lada de zestre
in care, de sute
de ani, s-au pastrat
traditiile si comorile
de intelepciune ale
strabunilor.
In urma cu aproape
zece ani, am cunoscut
un om minunat
al satului muresean, pe Viorica
Sandru, care si-a pastrat nealterate trasaturile
de baza ale neamului romanesc:
omenia, bunatatea si respectul pentru cel
de langa tine.
Viorica recunoaste si acum ca s-a bucurat
mult cand am remarcat-o si am incurajat-o
sa-si publice creatiile intr-o carte de poezii,
„Ganduri�, volumul I, si vreau sa cred ca va
ramane recunoscatoare si nu-i va uita pe cei
care au sustinut-o, ca isi va aduce aminte
de ei, mai ales acum cand tot mai multi sunt
cei care uita de unde au plecat, se cred
„vedete� si uita mana care i-a mangaiat.
Acest sentiment al recunostintei m-a facut
sa ma simt onorata pentru rugamintea de a
scrie Prefata si pentru cel de-al treilea volum
de versuri, „Ganduri�. Pentru multi, acest
volum nu va fi o surpriza totala, fiindca
autoarea a fost prezenta la multe activitati
ale Muzeului Etnografic din Reghin si la
activitatile culturale ale comunei Batos, cu
poezii si cantece ce prezinta aspecte din viata
satului si portrete ale prietenilor, rudelor si a
celor din familia ei: sot, fiica, fiu, nepoti.
Pentru localitatea Batos si satele
apartinatoare, Viorica este o persoana
respectata, iubita si solicitata pentru a pune
in versuri evenimente si obiceiuri ale locului.
Chiar daca a intampinat greutati de-a lungul
timpului, ea a continuat sa adune in jurul ei
oameni care ii impartasesc gandurile si sa
organizeze impreuna activitati la diferite
sarbatori nationale si religioase.
Erau ganduri care isi cereau exprimarea si
le-a dat cale libera, le-a pus pe hartie, sa se
stie si mai tarziu ce ganduri o framantau si nu-i
dadeau liniste. A scris pentru tara, pentru
neam, pentru oamenii din sat, dar si pentru ea
si familia ei, sa ramana ceva in urma, sa fie
transmise mai departe traditiile si obiceiurile
locului, sa arate ca viata nu si-a trait-o in zadar.
Si-a legat viata de poezie si de cantec, altfel
viata nu ar avea niciun rost, iar autoarea a
stiut sa gaseasca poezia vietii chiar si acolo
unde altii nu au descoperit-o.
Pe langa bucuriile muncii, i-a fost izvor de
bucurie cantecul si poezia, pe care le-a dus
si in casa mare a satului, impartasindu-le in
momentele lui de sarbatoare. Nu s-a despartit
niciodata de radacina satului, spunand ca
cine nu-si poate castiga painea in satul lui
acela nu-i om niciodata. Nu poate fi uitat locul,
satul natal, pentru ca radacinile fiecaruia tot
in sat raman, oriunde te-ai duce. De acolo iti
tragi seva, pe tot parcursul vietii, fara
amintirea lui frumoasa, omul nu ar rezista prea
mult in lume. Satul este raiul pamantesc al
tuturor si nu poate fi uitat niciodata.
Pe langa „ogorul� poeziei, cuprins in cele
trei volume de „Ganduri� pe care le semneaza,
Viorica mai are un ogor si o gospodarie
frumoasa. „Cu o gospodarie, spune autoarea,
trebuie sa muncesti permanent, ca sa poti
merge cu oamenii in rand�.
Este in rand cu oamenii gospodari, dar
poate sta cu fruntea sus si printre alesii
scrisului. Citind poeziile ei, esti impresionat
de dragostea acestei poete pentru oameni,
pentru neamul romanesc si satul sau, cu toate
frumusetile si traditiile sale.
O felicit pentru sentimentele nobile ce le
poarta in suflet si pentru versurile daruite
noua, cititorilor, pentru portretele pe care ni
le face cunoscute, izvorate din sentimente de
iubire. Poeziile ei sunt frumoase si de
neinlocuit pentru hrana sufletului, cu ele pe
buze si-a alinat durerea sau tristetea si prin
ele si-a exprimat dorul pentru copiii plecati
departe, entuziasmul sau exaltarea.
Nu ne ramane decat sa-i multumim toti
pentru ceea ce ne-a oferit pana acum si sa-i
dorim putere si sanatate, pentru a ne bucura
pe mai departe.
Cercet. st. MARIA BORZAN

Sevalet

„Lumini si umbre�,
de Ioan Rusu

Miercuri, 30 iulie, ora
12,45, in prefata sedintei
Colegiului Prefectural
Mures, va avea loc, in
organizarea institutiei
gazda si a Directiei pentru
Cultura Mures, vernisajul
expozitiei de pictura
„Lumini si umbre�, autor
Ioan Rusu.
Prezinta dr. VasileLiviu Oprea, subprefectul judetului Mures,
Nicolae Baciut si Balazs Klara. (N.B.)

ZILELE EUROPENE
ALE PATRIMONIULUI

Editia din acest an a Zilelor Europene
ale Patrimoniului, a XXII-a, se va desfa
sura in 20 septembrie, avand ca tema
„Patrimoniul renascentist�.
Institutiile de cultura muresene, ONGurile
care si-au inscris in calendar activitati
prilejuite de aceasta manifestare sunt
rugate sa comunice Directiei Judetene
pentru Cultura Mures (email:
nicolaebaciut@yahoo.com) informatii legate
de acestea (organizator, localizare � adresa,
ziua, ora, persoana de contact), pentru a putea
fi incluse in calendarul national al Zilelor
Europene ale Patrimoniului. (N.B.)

Carti noi

MENTORI SI DISCIPOLI.

85 de ani de la nasterea Profesorului Dumitru Pop (1927-2006)

Sub auspiciile Arhivei de Folclor a
Academiei Romane din Cluj-Napoca, la data
de 16 martie 2012, neobositii Profesori
Dr. Maria si Ion Cuceu au organizat o conferinta
nationala, cu participare din strainatate.
Conferinta a avut ca generic: „Mentori
si discipoli. 85 de ani de la nasterea Profesorului
Dumitru Pop (1927- 2006)�.
Data desfasurarii conferintei n-a fost
intamplatoare, la 18 martie 2012, regretatul
Profesor ar fi implinit varsta de 85 de ani.
Colaboratorii apropiati s-au simtit obligati
moral de a omagia pe Omul de o rara
modestie, care a refuzat politicos, dar cu
hotarare, sarbatorirea Domniei sale in
timpul vietii. Manifestarea s-a bucurat de
un interes deosebit printre etnologi si
folcloristi, unde s-au prezentat peste 60 de
studii. Comunicarile prezentate constituie
continutul volumului omagial postum:
„Mentori si discipoli. 85 de ani de la
nasterea Profesorului Dumitru Pop (19272006�). Masivul volum � are 741 de pagini �,
avand ca editori pe aceiasi Maria si Ion
Cuceu, a aparut la Editura Mega, Editura
Fundatiei pentru Studii Europene, ClujNapoca, 2012.
Prima sectiune a volumului cuprinde
memoriu de titluri si lucrari, lista doctoranzilor
si a tezelor de doctorat, evocarile
calde ale unor „discipoli� directi si fosti
studenti, cateva studii consacrate unor
preocupari ale Profesorului Dr. Dumitru Pop.
Cea de-a doua sectiune prezinta alfabetic,
dupa autori, studiile si articolele
pe diverse teme etnologice, folcloristice,
antropologice, dedicate postum memoriei
Profesorului.
Profesorul Dr. Dumitru Pop este cel mai
insemnat si fecund exeget al folclorului
romanesc din a doua jumatate a secolului al
XX-lea si din primii sase ani ai secolului actual.
Profesorul Dr. Dumitru Pop a avut o
pregatire profesionala de exceptie remarcata
de profesorii sai Stefan Pasca, Ioan
Breazu si de marele sau protector Dumitru
Popovici. Asa se explica faptul ca inainte
de a-si termina studiile a fost numit asistent
la catedra de Filologie Romanica, preparator la
Institutul de Lingvistica, apoi asistent la catedra
de Literatura romana, perioada veche.
Semnatarii comunicarilor, fosti studenti,
fosti doctoranzi, azi cercetatori, specialisti,
conducatori de reviste, universitari, „discipoli
ai ilustrului Profesor�, vorbesc doar cu
superlative despre personalitatea si
activitatea acestuia. Personalitate complexa,
Dumitru Pop este respectat si
omagiat in cele trei ipostaze: cercetator,
dascal si cetatean.
Activitatea de folclorist si etnolog este
bogata si diversificata, axandu-se pe
urmatoarele sectiuni: terminologia generala a folclorului, metodologia cercetariicategorii
si motive folclorice, istoria folcloristicii.
Competent si pasionat cercetator de
teren, coordonatorul unor
echipe etnografice, activitatea
Domniei sale se remarca
prin acuratete stiintifica,
prin respectarea metodologiei
de inregistrare, prin
respectarea criteriilor de
selectie a textelor si a autenticitatii
repertoriului folcloric
din zonele investigate. Un loc
important in cercetarile sale
il ocupa obiceiurile si traditiile
populare, dovedind o
cunoastere profunda a culturii
traditionale, care ne asigura
elemente de identitate.
A publicat opere fundamentale
ca: „Folclor literar romanesc�,
„Folclor din Bihor�,
„Folcloristica Maramuresului�,
„Folclor din zona Codrului�,
„Valea Gurghiului. Monografie etnologica�(
in colaborare), „Studii de istorie a
folcloristicii�, „Cercetari de folclor romanesc�
etc, si peste 200 de studii, articole si
comunicari de specialitate publicate in reviste
din tara si din strainatate. A condus Sectia
de Etnografie si Folclor a Filialei Cluj a Academiei
R.S.R. intre anii 1966-1969, ca succesor
al lui Ion Muslea.
Cea de-a doua dimensiune a personalitatii
profesorului Dumitru Pop este
cariera didactica. Si-a desfasurat
activitatea la Facultatea de Filologie din
Cluj, la Universitatea de Nord din Baia
Mare, la Institutul Pedagogic de 3 ani, din
Oradea, si in Franta, la Montpellier.
A avut o ascensiune constanta, trecand
prin toate gradele universitare, ajungand in
varful piramidei ca Profesor la catedra de
Literatura romana. Prestigioasa cariera
universitara s-a materializat in preocuparile
pentru procesul de invatamant, dar si pentru
baza materiala a institutiei. Devine decan al
Facultatii intre anii 1968-1976.
Marile calitati umane au contribuit la
bunele relatii cu studentii pe care ii sfatuia
parinteste sa se pregateasca serios pentru a
nu dezamagi neamul din care se trag si pe
parinti care fac adevarate sacrificii pentru
a-i purta la studii. Aceeasi grija o arata si
doctoranzilor, tuturor „discipolilor� carora le
urmarea evolutia, bucurandu-se de realizari
si intristandu-se de eventuale neimpliniri.
O mare realizare a Profesorului a fost
institutionalizarea etnologiei, ridicand-o la
statutul de disciplina de sine statatoare pe
langa catedra de Literatura romana.

Ca un specialist autentic, Profesorul
Dumitru Pop nu poate separa munca didactica
de cea de cercetator. De aceea, in 1956 a pus
bazele Cercului Stiintific
Studentesc de Folclor si
Etnologie ca un complement
practic al cursului de Folclor
literar publicat in 1957. Cu
cercul studentilor pune bazele
unei arhive ce contine peste
12 mii de documente manuscrise
si a condus anchete
etnologice in mai multe sate.
Tot pentru studenti a infiintat
grupul vocal folcloric la
Filologie, care a transpus scenic
cantece traditionale.
Cadru didactic competent,
a educat cele peste 40 de
generatii de studenti, care ii
poarta un deosebit respect si
admiratie pentru modul cum
le-a transmis curiozitatea si
gustul pentru studiu si lectura.
Se pensioneaza si-si petrece ultimii ani
insingurat, dezamagit de situatia politica si
morala ce a cuprins societatea romaneasca
dupa 1990, fara a intrezari o redresare
economica si morala.
Intreaga viata, profesorul Dumitru Pop a
avut nostalgia satului natal si a casei
parintesti. Marturisirea Profesorului la o
emisiune radiofonica din 2000 este revelatoare:
„Fiecare intelectual nascut la sat
duce cu sine in viata nu numai o zestre
culturala specifica, ci si nostalgia satului,
care-l urmareste pe parcursul intregii sale
vieti; satul de bastina nu dispare niciodata
din sufletul celor care au rasarit in universul
lui. Nici eu n-am facut exceptie! Duc si
astazi, la varsta mea destul de inaintata,
aceasta nostalgie � acolo ma regasesc in
cele mai diverse momente ale existentei
mele urbane�.
Ca cetatean, profesorul Dumitru Pop se
simte mereu dator fata de istoria neamului si
de satul natal. Dotat cu un spirit justitiar
deosebit, in anii senectutii publica volumul
de memorii „Martor atent si modest partas la
istorie�. Volumul este o radiografie a vietii
universitare, academice, transilvane din
perioada anilor 1950-1989, epoca dramatica.
In acelasi timp, este o marturisire prin care
autorul isi justifica actiunile si atitudinile in
situatii dificile, cu dorinta de a-si da seama
de faptele sale. Calitatea de „martor� se
imbina cu cea de „partas�, autorul pledand
pentru valoare, pentru competenta, facand
elogiu muncii, al datoriei si al respectului
pentru calitate, dezvaluind adevarul din
perioada radiografiata, cu intentie educativa.
Volumul „Mentori si discipoli. 85 de ani
se la nasterea profesorului Dumitru Pop
(1927- 2006)� este o lucrare care se citeste
cu multa placere, treptat dezvaluind
personalitatea emblematicului profesor.
Calitatile morale: marea omenie, pasiunea,
daruirea si abnegatia cu care si-a desfasurat activitatea, permanenta curiozitate,
neostoita sete de cunoastere, patriotismul
in cel mai inalt sens al cuvantului, responsabilitatea
in fata istoriei sunt atatea calitati
ce pot constitui un model de care duce
atata lipsa tanara generatie.
Editorii volumului isi exprima regretul de
a nu fi putut reedita, in mai multe volume,
studiile etnologice si cartea de memorii.
De asemenea nu a fost posibila publicarea
marii sale colectii de literatura populara, pe care
a lasat-o Arhivei de Folclor a Academiei
Romane. Isi exprima increderea unei editari
electronice a operei marelui Barbat.
Personal, l-am cunoscut pe Profesorul
Dumitru Pop, pe care l-am avut profesor la
Literatura romana, epoca veche, la cursul
de Folclor si cursuri speciale de folclor, apoi
l-am avut decan. Mi-a fost conducatorul
lucrarii de licenta, care a avut o tema
etnografico-folclorica, „Sezatoarea la
Ibanesti�, tema sugerata de Profesor.
L-am cunoscut mai de-aproape in
perioada anilor 1965-1969, cand a condus
echipa de cercetatori ai Sectiei de Etnografie
si Folclor a Filialei Cluj a Academiei R. S. R.,
ce efectuau cercetari in Valea Gurghiului.
Profesorul a strabatut satele Vaii, deci si
Ibanestiul. Atunci, am avut nesperata sansa
de a insoti echipa la o activitate de
cercetare, ce avea ca tema jocurile de
priveghi. S-a facut o reconstituire la data
de 12 aprilie 1967, care a avut ca rod studiul:
„Contributii la studiul jocurilor de priveghi
din zona Vaii Gurghiului� publicat in
Revista de Etnografie si Folclor, tom 13
(1968), nr. 2, p.131-141.
Desi foarte ocupat, in aceeasi perioada,
a avut amabilitatea de a raspunde invitatiei
noastre la o intalnire cu elevii Scolii nr. 2
din Ibanesti. Intalnirea a avut loc in aprilie
1967. Distinsul profesor le-a vorbit copiilor,
cu caldura, despre frumusetea obiceiurilor,
a folclorului si a costumului popular de la
Ibanesti, adresandu-le indemnul de a le
cunoaste, de a le pastra si de a le transmite.
Profesorul a fost impresionat de dansurile
populare prezentate de elevi, imbracati in
costume populare. Le-a facut fotografii,
lucru rar in acea perioada.
Nu stiu daca-mi pot permite sa ma
numesc „discipol� al Domniei sale, as fi,
desigur, onorata, dar am marea bucurie ca
acest mare Barbat mi-a deschis calea spre
mirifica lume a folclorului.
ELENA MERA – Ibanesti

Lasă un răspuns