PE BARICADA ADEVARULUI!
Neprevazutele drumuri ale vietii mereu surprinzatoare, cum este si ea, viata, s-au
incrucisat, ai mei 75 de ani cu ai lui 85 de ani! Ni s-au incrucisat si ne-au unit pe
amandoi, azi unul scriitor si ziarist roman, celalalt – scriitor si ziarist maghiar, in acea chemare
la armonie si pace a Parintelui Indurarilor care ne calauzeste pasii.
Amandoi iubim Romania, tara noastra in care Domnul ne-a asezat, tara in care ne-am
nascut, si noi, si mosii, si stramosii nostri. O iubim, eu ca roman, el ca maghiar (secui)
(iata ca se poate si asa!), intr-un model european, exemplar, pe care, spre bucuria
dumnezeiasca si implinirea acelei necesare paci sufletesti, si altii ar trebui s-o faca. Nu
ura, ci iubirea aproapelui sa fie dominanta!
Pe amandoi ne doare azi „la-ngenuncherea fiecarui leu (�), ca pentr-un om ce moare�
� cum spunea prietenul nostru comun, marele poet national
Adrian Paunescu, prea vremelnic chemat la cele vesnice �,
pentru ca noua ne pasa! Ne pasa de tot ce se petrece in
jurul nostru, ca scriitori, ca oameni ai acestui pamant
romanesc, „cand grijile si spinii au cuprins / intreaga nefericita tara!�. Ne pasa, intr-o
lume, acolo unde-s „miros de seva si boboc de floare�, convinsi ca trecatoarea clipa
trebuie traita, dar nu oricum, cand „zile cu grindina� trec peste noi de la muma viata.
Amandoi am dovedit celor din jur, cu suflete curate, neumbrite de ceata urii, ca
iubirea de tara nu se invecheste, ca pentru ea, tara, Romania, pana la anii nostri,
amandoi am facut unul si acelasi efort cu condeiul, al edificarii ei europene, eu, timp
de 52 de ani, tu de 60 de ani, sa nu ramanem doar amintirea „unui veritabil ciob� pe
lumea asta. Si zau, ca nu-i putin!
In limpezimea gandului, amandoi am trait din scrisul zilnic, painea noastra, cu firul radacinii
aici, in Ardeal, din pacate, in vremurile acestea postdecembriste, nu doar loc al armoniei,
ci, uneori, si al confruntarilor, al mancurtilor autohtoni cu masti de imprumut, al celor care
zadarnic incerci sa-i aduci la sfat cu constiinta, „Ca sunt in stare sa arunce-n aer / Si
tintirimul din Sapanta�, adepti ai unor scenarii rocambolesti si ai rinocerizarilor la comanda,
starnind, nu de putine ori, in cei 24 de ani postdecembristi, furtunile anatemizarii Romaniei
si a poporului roman, rabdator, primitor, tolerant, cu frica lui Dumnezeu.
Sub aceeasi constanta umana, amandoi credem in aceasta sfanta biruinta a Domnului,
in voia Atotputernicului, in acea libertate a zimbrilor de odinioara, nu a celor din rezervatiile
de azi, asa cum unii deja ajung sa mearga cu gandul chiar la o Europa federalizata, o
Europa a regiunilor, nu a natiunilor!
Amandoi ne-am straduit sa vedem fructul stradaniilor noastre, sa vedem ingropata
securea urii, de cei care pe amandoi nu ne iubesc, in numele sperantei, al viitorului, ca
Dunarea, Muresul, Oltul, Crisul, Somesul sa aiba, intr-adevar, in imparatia armoniei, „o
singura voce�, cum bine si intelept spune poetul budapestan Baranyi Ferenc.
In starea de neliniste de azi, amandoi traim cu mugurii sperantei in suflet, speranta
dominata de acea miza esentiala: intelegerea, armonia, toleranta, in tara si sub Tricolorul
sub care amandoi am venit pe lume.
Amandoi, pe aceeasi baricada a adevarului am fost si suntem pentru apararea unor
principii, mereu tragand semnale de alarma, ca nu-i liber la scuipat pe aceasta tara,
Romania, ca toti traitorii in ea nu avem doar drepturi, ci si obligatii si datorii.
Prefata volumului de publicistica (articole, eseuri, amintiri,
marturii), sta sub indemnul – testament „Aici iti este dat sa
traiesti si sa mori!�. Sunt cuvinte facand parte dintr-o
profesiune de credinta, care, pe mine, prietene, ma poarta
cu gandul spre memorabilele versuri ale lui Ion Nenitescu: „Acolo este tara mea si neamul
meu cel romanesc / Acolo eu sa mor as vrea, acolo vreau eu sa traiesc!�.
Amandoi, tu scriind la „Egy�tt � Impreuna�, eu conducand, de aproape 25 de ani,
cotidianul „Cuvantul liber�, traim in acelasi colind de tara, cu acelasi gand luminos, nu
ascuns, dovedind ca se poate si asa, azi in lumea asta bulversata, ca nu ura, ci toleranta,
omenia, credinta in Dumnezeu ne pot uni pentru totdeauna intr-o tara rotunda, a pacii,
armoniei si prieteniei!
Acum, la anii in care si noi ne apropiem de toamna ce „miroase-n fiecare an�, pe vremea
„pusului vietii la uscat�, cand „frumos si cald ninge cu funigei�, cand „vantul incepe sa
sufle peste cuvinte�, cand „secundele picura in pendula� si „orele se scurg din Univers�,
nu pot sa nu-mi amintesc de acele cuvinte cu care ma insoteai la implinirea celor 75 de ani
ai mei, sub indemnul izvorand din locul si rolul nostru in scrisul zilei de azi: „Gardieni, paziti
straja!�. Pentru ca acesta-i rostul nostru, al scriitorului: sa fim mereu de straja!
Ce-ti doresc, prietene Gy�z�, la cei ai tai 85 de ani? De la ai mei 75 de ani, tot ce-ti
doresti si tu! Bunul Dumnezeu sa-ti dea tie si doamnei tale � actrita �d�m Erzsebet �,
sanatate, mult noroc in toate, viata lunga, in liniste si pace! Sa te ajute (si sa ne ajute!)
Parintele Indurarilor sa ne indeplinim menirea in lupta noastra comuna pe aceasta
baricada a adevarului!
LA MULTI ANI!
LAZAR LADARIU
„Aici iti este dat sa traiesti si sa mori!�. O singura patrie � Romania!
Asadar, cine poate sa-mi spuna ce mai
poate sa-mi dea cerul in ajunul varstei mele
de 85 de ani sau dupa aceasta varsta, cine
stie poate inca timp de mai multi ani? Imi
vine in minte acum un mare adevar spus de
Marele Maestru al romanelor maghiare din
secolul al XX-lea, Zsigmond Moricz: „Viata
e atat de scurta, incat nu se poate evita
nimic, si e atat de lunga, incat totul il ajunge
din urma pe om!�
Dupa „seismul� social-politic, produs de
Craciun, in 1989, si care a generat schimbarea
regimului, Adrian Paunescu, care a
aflat ca unii maghiari cu gura mare, fosti
ziaristi ai presei centrale, dar niste tercheaberchea
adunati in haita, m-au numit drept
„tradator de neam� si au demarat, la TarguMures, o adevarata campanie de persecutare,
de defaimare impotriva mea, m-a
sunat la telefon si mi-a spus sa vin la
Bucuresti, pentru ca ma primeste in familia
sa, in casa lui, situata pe strada Dionisie
Lupu nr. 84, unde pot sa stau linistit si sa
incerc sa continui activitatea mea de scriitor
si redactor de revista. Adica, atunci nu mi-a
intins o mana de ajutor, prieteneasca, nici
un Andr�s S�t� si nici un B�la Marko, si nici
un alt fost redactor al revistei „Igaz Sz��,
desi multi dintre ei erau „datori vanduti�
fata de mine.
Asadar, ideea revistei „Egy�tt� s-a nascut
in caminul, in atelierul de lucru al lui Adrian
Paunescu. Stapanul casei a pledat neobosit
pentru infiintarea unei organizatii civice si a
ziarului „Egy�tt�, iar Gelu Voican Voiculescu,
care era senator pe vremea acea, mi-a
acordat un ajutor inestimabil in problemele
oficiale legate de inregistrarea si organizarea,
atat a revistei, cat si a Asociatiei.
Iar, marele nostru pictor din Cluj-Napoca,
S�ndor Mohy, m-a ajutat enorm prin corespondentele
sale trimise saptamanal. A
contribuit semnificativ si ajutorul moral oferit
de dr. L�szl� �ltes, marele inventator al unui
produs pentru tratarea bolilor hepatobiliare.
O singura patrie Romania!
Cele doua motto-uri asezate in deschiderea
scrierii mele exprima, sintetizeaza,
intr-adevar, esenta idealurilor mele.
Dupa infrangerea luptei pentru libertate
din 1849, din inima marelui poet al perioadei
Reformei maghiare, Mih�ly V�r�smarty, a
izbucnit, vazand numai varsari de sange,
pretutindeni in tara, din cauza regimului
razbunator, autocratic al habsburgilor, acest
strigat dureros: „Ce este lumea pentru mine,
daca nu am patrie?�. Monopolul UDMR,
hegemonia intretinuta vreme indelungata de
aceasta formatiune politica au facut ca viata
publica a minoritatii maghiare din Romania,
ca si majoritatea presei de limba maghiara din
Transilvania, sa fie acaparata de curentul de
idei, de seria declaratiilor politice, potrivit
carora: Romania pentru maghiarii de aici nu
reprezinta patria, ci doar pamantul natal!
Adica, noi, maghiarii din Romania, trebuie sa
cautam in tara vecina, in Ungaria, adevarata
noastra patrie, fata de care
trebuie sa manifestam o loialitate
absoluta. Romania
pentru maghiarii de aici este
singura lor tara natala, este
singura lor tara adevarata,
iar dupa 1989 este adevaratul
lor camin, care, prin democratia
constitutionala, intemeiata
pe sistemul pluripartit
si pe statul de drept,
asigura libertate si viitor
pentru omenii de nationalitate
maghiara.
Pe acest pamant trebuie
sa traim si sa murim, deoarece
aceasta este Patria
noastra, aceasta este singura
noastra Patrie Natala. In
zadar plang unii permanent dupa gloriosul
trecut istoric maghiar, asteptand reinvierea Marii
Ungarii istorice. Noi, maghiarii din Romania,
trebuie sa traim, ca maghiari cu spirit european,
in armonie cu natiunea romana majoritara,
in tara ce ne-a fost data de cursul Istoriei.
Potrivit marelui scriitor al secuilor, Gyula
Illy�s, „Vorbele preferate ale lui Tam�si Aron,
care s-a bucurat de o recunoastere europeana,
au fost adesea ca un laitmotiv: „In
adancul sufletului, omul este din partea
locului unde s-a nascut!� Iar, in Tara Natala
unde ne nastem vrem sa fie intelegere intre
oameni, pace si armonie intre cei care traiesc
intr-o singura tara, dar vorbesc limbi diferite.
Cultul lui Miklos Horthy, care a reinviat azi
in Ungaria, in regimul lui Viktor Orb�n, si in
urma caruia glorificarea lui Horthy incepe sa
domine tot mai mult si in paginile ziarelor de
limba maghiara din Transilvania, nu contribuie
la consolidarea pacii sociale. Dimpotriva,
genereaza ura de rasa, invrajbirea natiunilor,
cu alte cuvinte, poate instiga pe oamenii
simpli, fie ei romani sau maghiari, unul
impotriva altuia.
Este bine cunoscut ca sunt sute de dovezi
incontestabile care atesta faptul ca regimul
lui Miklos Horthy (1920-1944) a fost o dictatura
de tip fascist absolut. In februarie 1918 a
inabusit in sange rascoala marinarilor din flota
stationata in portul dalmat Catarro; a fost ales
in Parlamentul Ungariei, sub presiunea si
supravegherea ofiterilor sai inarmati. Guvernator
al tarii, intre 1919-1921 Horthy a condus
personal seria varsarilor de sange savarsite
de detasamentele sale de ofiteri, de exemplu,
in localitatile ungare Siof�k
si Kecskemet sau in Italia, pe
19 martie 1944, Horthy a
legiferat masuri antisemite, a
promulgat prima lege antisemita
– numerus clausus de dupa Primul Razboi Mondial;
a implicat Ungaria in cel
de-Al Doilea Razboi Mondial,
ceea ce a insemnat, la sfarsitul anului 1942, pieirea a
150.000 de ostasi ai Armatei
a 2-a ungare, care a suferit o
infrangere dezastruoasa in
lupta de la Cotul Donului.
Am putea insira pe pagini
intregi crimele istorice, comise
de dictatorul fascist,
Miklos Horthy. Printre acestea pe primul loc
putem aminti incheierea unei aliante cu
monstrul cel mai odios al omenirii, cu Hitler,
deportarea a 600.000 de evrei maghiari in
vagoane de vite, in conditii ingrozitoare, in
lagarele de concentrare si in lagarele de
exterminare cu camere de gazare. La ocuparea
nordului Transilvaniei, in urma Dikatului
de la Viena, din 1940, cand, plutind in betia
nationala, Horthy a intrat in Cluj pe un cal
alb, in uniforma de contramiral, ca salvator
al natiunii maghiare, in mai multe orase ale
Transilvaniei, organele sale de teroare,
fasciste, cu jandarmii pribegi cu pene de
cocos, au comis cele mai sangeroase atrocitati,
au masacrat masele de oameni,
i-a persecutat pe romanii din nordul
Transilvaniei si pe toti cei care i-au sustinut
miscarile antirazboi.
M-am trecut pe mine insumi?! Ca o binecuvantare
sau ca un blestem mi-a dat aceasta
viata lunga Cerul, incat la momentul examenului
final al batranetii sa nu-mi fie rusine,
nici fata de mine si nici fata de comunitatea
nationala din care provin.
Din sirul evenimentelor revoltatoare care
m-au ajuns din urma in ultimii ani as aminti:
1. Nu am crezut niciodata ca voi apuca sa
vad ca mai sunt unii care se declara
intelectuali romani, care au avut curajul
sa-l calomnieze pe cel mai mare poet roman
al tuturor timpurilor, Mihai Eminescu. Ar
trebui sa inteleg faptul, pentru ca si un
horthyst, cum este si Zsolt-Attila Borbely,
l-a improscat cu cele mai groznice calomnieri,
intr-un ziar de limba maghiara din
Transilvanai („Erd�lyi Napl��), pe Ady Endre
� sustinand ca se pare ca in publicistica sa
a fost „cel care a impins caruta� societatii
civile radicale, care a risipit Ungaria
istorica. 2. Nu am crezut niciodata ca voi
apuca amplasarea unei statui in Romania
in memoria acelui Albert Wass, care l-a
ridicat in slavi pe Miklos Horthy si care a
fost dusmanul inversunat al poporului
roman, precum si o statuie in memoria lui
Istv�n Horthy, baiatul lui Miklos Horthy. 3.
Nu am crezut niciodata ca voi apuca sa
vad ca un partid rasist, antisemit, antiromi,
iredentist si antieruopean, Jobbik din
Ungaria, precum si Miscarea de Tineret din
cele 64 de Comitate vor infiinta filiale pe
teritoriul Romaniei si isi vor desfasura
activitatea lor aici, in mod liber si impotriva
intereselor de baza ale poporului roman.
Pe noi ne uneste acea convingere sfanta
ca nu undeva in lume, ci aici, impreuna cu
poporul roman, pe acest pamant � care din
pacate a avut parte de atata necazuri �
trebuie sa ne simtim acasa.
Repet: in Romania am fost, sunt si voi
ramane maghiar pana mor, chiar si fara
cetatenie ungara. De aceea, „aici iti este
dat sa traiesti, aici iti este dat sa mori�. Este
singurul drum spre atingerea scopului, chiar
daca te binecuvanteaza sau te bate Soarta.
Iar, pentru noi, aceasta este o porunca a
epocii pentru a sluji cu abnegatie Patria
Natala, o exigenta care pentru maghiarii
din Romania, cu spirit european, este Alfa
si Omega.
„Care, este, deci, misiunea noastra in
aceasta lume?� – ne intrebam impreuna cu
Mih�ly V�r�smarty. Si raspunzand in spiritul
sau spunem: „Misiunea noastra este de a
lupta din rasputeri pentru lucrurile cele
mai nobile, pentru ca in sufletele multor
maghiari din Transilvania, din Romania,
sa rasune, impulsionandu-i la fapte:
„Aici iti este dat sa traiesti, aici iti este
dat sa mori!�.